sâmbătă, 5 mai 2012

Despre arderea inimii pentru Domnul - Sf. Teofan Zavoratul


      Daca inima dumneavoastra se incalzeste cand cititi rugaciunile obisnuite, prin acest mijloc sa aprindeti focul inimii pentru Dumnezeu. Rugaciunea Lui Iisus, daca o faceti mecanic, nu va ofera nimic, este ca oricare alta rugaciune rostita cu limba.
      Incercati in timpul rugaciunii Lui Iisus sa va ganditi ca Domnul Insusi va este aproape 
si sta inaintea sufletului dumneavoastra si urmareste ceea ce se petrece in el. Iar in suflet, in acelasi timp, sa desteptati dorul de mantuire si increderea ca, in afara de Domnul, de la nimeni nu puteti astepta mantuirea.
       Apoi sa strigati catre El, vazandu-L in minte inaintea dumneavoastra: “ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” sau: “ Milostive Doamne, cu judecatile pe care le stii, mantuieste-ma!”. 
        Lucrarea aceasta nu consta deloc in cuvinte, ci in simtirea pentru Domnul.
        Arderea duhovniceasca a inimii pentru Domnul este dragostea fata de El.
        Ea se aprinde datorita atingerii Domnului de inima. Deoarece El intru totul este iubire, atingerea Lui de inima indata aprinde dragostea fata de El. Iata, acesta trebuie sa fie obiectul cautarii dumneavoastra. Savarsirea rugaciunii Lui Iisus este doar unealta pentru acest lucru sau, mai bine zis, doar osteneala, care arata dorinta puternica a sufletului de a-L dobandi pe Domnul.
       Pe limba sa aveti rugaciunea Lui Iisus, in minte vederea Domnului inaintea dumneavoastra, iar in inima dorul dupa Dumnezeu sau unirea cu Domnul.
       Daca toate acestea vor fi neantrerupte, Domnul, vazand cat de mult va siliti, va va da cele cerute.
       Faceti bine si chibzuiti toate acestea si luati-le ca indrumar si cititi-le mai des ca sa vi le reannoiti in minte, sa stiti cum trebuie sa lucrati.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu