Psihologia și psihiatria dacă nu se întâlnesc cu creștinismul autentic au mari șanse să dea greș. În contextul lumii de astăzi oamenii apelează la fel de fel de mijloace de vindecare psihică neglijând cu desăvârșire pe Dumnezeu și cunoașterea de sine.
Asprimea sufletească a celor care par virtuoși sau a celor care habotnicesc pe tărâmul creștinismului sunt aceia care n-au înțeles ce vrea Hristos de la ei. Adevăratul creștinism se recunoaște cu ușurință în sufletul aceluia care iubește pe semeni și reușește să facă față vrăjmașilor lui compătimindu-i și iubindu-i. Părintele Porfirie Bairaktaris cu ușurință radiografiază realitatea care ne înconjoară și ne oferă câteva repere spre a ne suscita interesul:
Mi-a zis Bătrânul într-o zi:
-Creștinul trebuie să se ferească de habotnicie bolnavă, adică atât de sentimentul superiorității pentru virtuțile sale, cât și de cel al inferiorității pentru păcătoșenia Lui. Una este complexul de inferioritate și cu totul altceva, melancolia.
A venit odată la mine un medic psihiatru și a început să condamne creștinismul pentru că, zicea el, creează complexe de vinovăție și melancolie. I-am răspuns:
,,Sunt de acord că unii creștini, din pricina greșelilor proprii sau ale altora, sunt prinși în capcana complexului de vinovăție, dar și tu trebuie să fii de acord că cei din lume cad adesea într-o boală și mai gravă – mândria. Conștiința religiasă a vinovăției, alături de Hristos, dispare, în cele din urmă, prin pocăință și spovedanie, pe când mândria celor ce trăiesc departe de Hristos nu dispare nicidecum”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu