Sa plangem, sa ne plangem pacatele, sa ne plangem rautatea ce ne cuprinde permanent, sa plangem prostia noastra, vai de noi cat suntem de jalnici, macar de ne-am stradui un pic sa bineplacem Lui Dumnezeu, vai de noi cat suntem de slabi, macar de am citi o carte bisericeasca, spre mantuirea noastra, folos sa gasim, vai de noi cat de mult si prost vorbim, macar de am face cate o rugaciune pe zi, ce ar insemna ca am vorbi macar o data in zi cu Dumnezeu Creatorul lumii si Izbavitorul pacatelor noastre, de i-am cere ajutorul, sigur il vom primi, doar sa avem incredere, si imediat se va si intampla minunea, dar pentru acestea este nevoie si de schimbarea din noi, fara lucrare launtrica suntem falsi si mincinosi.
Sa plangem, ca avem de ce, fiindca judecam pe aproapele, fiindca clevetim, fiindca ne dusmanim, fiindca ne razboim, fiindca suntem falsi, fiindca suntem lasi, fiindca suntem lenesi, fiindca suntem mandri, fiindca suntem mincinosi, fiindca nu il iubim cu adevarat pe Hristos, fiindca nu ne este frica de moarte, fiindca ne alimentam patimile in continuare, devenind sclavii lor, fiindca refuzam mantuirea, fiindca refuzam sa fim liberi prin Hristos, fiindca nu iubim stramtorarea, calea cea stramta ce duce spre mantuirea noastra. Vai, vai, vai de noi de nu vrem sa ne indreptam, vai de noi ca suntem desfranati, vai de noi ca omoram pruncii inca din pantece prin avorturi, astfel devenind criminali, dar mai avem constiinta sa intelegem toate acestea? Nu, fiindca suntem plini de egoism, ne gandim doar la noi sa stam cat mai bine, sa nu ne deranjeze nimeni, nimic, sa fie totul cat mai lejer, sa avem lux cat mai mult, lux, care ne omoara sufletele, ni le macina pe dinauntru, lux care pana la urma tot nu mai reusim sa il avem, iar pe care daca il avem pana la urma, va atrage tot necazul si toata nenorocirea asupra noastra, probleme de familie, infidelitati, divorturi, certuri, falimente, etc. ... . Sa plangem ca alergam dupa orice altceva, dar numai dupa ce trebuie cu adevarat nu alergam. Sa plangem ca nu alergam dupa mantuire, sa plangem ca nu alergam dupa Hristos. Of, Hristoase al meu, sa nu mai traiesc eu, ci Tu sa traiesti in mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu